Aparatele CBCT, care înseamnă tomografie computerizată cu fascicul conic, creează aceste imagini tridimensionale detaliate prin rotirea unui fascicul de raze X în formă de con în jurul capului unei persoane în timpul examinării. Dispozitivul face de fapt între 200 și 600 de imagini diferite în doar 10-40 de secunde în total. Următorul pas este de asemenea impresionant. Aceste instantanee individuale sunt asamblate în ceea ce numim seturi de date volumetrice. Rezoluția poate fi extrem de fină, uneori până la aproximativ 80 de microni. Acest nivel de detaliu permite stomatologilor să vadă clar locația rădăcinilor dinților, aspectul osului maxilar de dedesubt și chiar să urmărească traseul acelor căi nervoase complicate care trec prin zonă.
Sistemele de tomografie cu fascicul conic expun pacienții la aproximativ 85-90 la sută mai puțină radiație în comparație cu scanările CT medicale standard. Cifrele spun destul de clar această poveste: aproximativ 76 microsieverts comparativ cu între 600 și 1.000 microsieverts per scanare. În același timp, aceste mașini CBCT reușesc totuși să producă imagini ale oaselor la fel de detaliate ca cele obținute prin CT obișnuit. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că scanerele CT tradiționale au și ele punctele lor forte. Ele oferă un contrast mult mai bun pentru țesuturile moi, deoarece utilizează raze X mai puternice și sunt echipate cu detectoare mai performante. În cazurile în care medicii trebuie să vadă clar ce se întâmplă în interiorul țesuturilor moi din zona capului și gâtului, nimic nu întrece scannerul CT tradițional atunci când detaliile contează cel mai mult.
Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) este acum un instrument indispensabil atunci când se elaborează planuri chirurgicale tridimensionale precise pentru probleme precum malalinierea maxilară sau leziunile faciale. Imagistica obișnuită bidimensională nu mai este suficientă, deoarece scanările CBCT captează date volumetrice detaliate cu o rezoluție submilimetrică. Acest lucru arată medicilor exact unde sunt oasele dense, mapează vasele sanguine și le ajută să vadă cum se raportează diferitele structuri între ele, astfel încât să evite deteriorarea nervilor în timpul operațiilor. Conform unei cercetări recente publicate în Nature în 2023, chirurgii care își planifică intervențiile folosind această tehnologie obțin rezultate cu aproximativ 22 la sută mai bune în plasarea inciziilor osoase comparativ cu cei care o fac fără ghidaj. Posibilitatea de a experimenta traseele pentru șuruburi și plăcile metalice pe ecran înainte de a face incizii reale economisește timp în timpul intervenției chirurgicale și duce în general la o recuperare mai bună a pacientului.
Tomografia computerizată cu fascicol în formă de con poate detecta aceste fracturi minuscule cu o deplasare de mai puțin de 0,3 mm, precum și asimetriile faciale pe care radiografiile panoramice tind să le ignore complet. Ceea ce face această tehnologie atât de valoroasă este faptul că doar un scurt scan de 20 de secunde oferă medicilor imagini detaliate în mai multe planuri. Aceștia obțin imagini clare ale oselor obrazului, verifică dacă podelele orbitale sunt intacte și evaluează alinierea corectă a articulațiilor mandibulare. Aceste detalii sunt esențiale atunci când se planifică reconstrucția după leziuni grave ale feței mijlocii. În ceea ce privește expunerea la radiații, majoritatea scanărilor CBCT livrează aproximativ 76 de microsieverți, echivalentul a ceea ce o persoană ar absorbi în mod natural în trei zile trăindu-și viața normală. Această doză relativ scăzută înseamnă că pacienții pot beneficia în siguranță de scanări de urmărire pe parcursul tratamentului fără a se îngrijora pentru acumularea unor niveluri periculoase de radiații în timp.
În 2024, medicii au tratat un pacient tânăr care s-a născut cu oasele maxilare inferioare subdezvoltate. Au folosit o tehnologie specială de imagistică numită CBCT pentru a crea o grefă osoasă personalizată din fibulă. Prin combinarea datelor acestei scanări CT cu tehnici de fotografie 3D, chirurgii au putut realiza o placă de reconstrucție precisă până la jumătate de milimetru. Această pregătire a redus timpul de operare cu aproape trei ore întregi în comparație cu metodele tradiționale. După operație, scanările de urmărire au arătat că noul os s-a integrat perfect în maxilar, cu o deviație de mai puțin de un milimetru față de poziția corectă. Toate aceste rezultate impresionante nu ar fi fost posibile fără ajutorul sistemelor avansate de ghidare chirurgicală 3D utilizate în timpul procedurii.
Scanările CBCT cu rezoluție înaltă oferă o vizualizare excepțională a structurilor osoase ale ATM, arătând detalii minuscule despre poziția condililor și cantitatea de spațiu existentă în interiorul articulației. Aceste detalii sunt foarte importante atunci când se încearcă identificarea unor probleme precum discuri deplasate sau semne de artrită. O cercetare publicată în Frontiers in Dental Medicine încă din 2025 a demonstrat ceva destul de impresionant. Studiul afirmă că CBCT realizează de fapt o segmentare a oaselor mai bună în comparație cu radiografiile obișnuite, având o acuratețe cu aproximativ 42% mai mare. Acest lucru face ca aceste scanări să fie deosebit de utile pentru examinarea modificărilor osoase care apar în timp la persoanele cu probleme cronice ale ATM. Tehnologia are o rezoluție izotropică a voxelului cuprinsă între 0,076 și 0,4 mm, ceea ce înseamnă că poate detecta acele mici eroziuni și excrescențe osoase care adesea scapă detectării în imaginile standard bidimensionale.
CBCT creează de obicei imagini statice, dar metodele mai noi implică scanarea pacienților în mai multe poziții, cum ar fi gura deschisă și gura închisă, pentru a evalua modul în care se mișcă articulațiile. Când analizăm aceste reconstrucții tridimensionale una lângă alta, devine posibil să identificăm modele neobișnuite de mișcare și să depistăm semne de uzură înainte ca acestea să devină probleme serioase. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre examinarea țesuturilor moi, cum ar fi micul disc dintre oase sau țesuturile din spatele discului, RMN-ul dinamic deține încă primul loc. Motivul? CBCT nu redă foarte bine țesuturile moi din cauza capacității sale limitate de a diferenția între diferite tipuri de țesut, ceea ce face ca diagnosticul să fie mai puțin fiabil în aceste zone.
O mare preocupare apare atunci când dentistii comandă scanări CBCT pentru probleme ale ATM la pacienți care de fapt nu au niciun simptom. Studiile arată că aproximativ 38 la sută dintre persoanele fără plângeri prezintă totuși ceva neobișnuit pe radiografii. Acest lucru creează probleme reale, deoarece medicii ar putea diagnostica afecțiuni care nu cauzează nicio problemă reală dacă se bazează doar pe aceste imagini. Conform recomandărilor Academiei Americane de Medicină Orală, CBCT ar trebui utilizat doar atunci când examinările obișnuite și investigațiile standard nu reușesc să clarifice ce se întâmplă cu articulația mandibulară a pacientului. În majoritatea cazurilor, investigațiile mai simple sunt suficiente și funcționează la fel de bine, fără a expune toată lumea la o radiație inutilă.
Scanările CT cu fascicul conic oferă imagini extrem de detaliate ale zonei nazale și sinuziale, ceea ce este foarte util atunci când medicii trebuie să mapeze structuri precum complexul ostiomeatal sau să analizeze dezvoltarea sinusurilor sfenoidale înainte de o intervenție chirurgicală. O cercetare publicată în Nature încă din 2020 a arătat că aceste scanări pot detecta detalii minuscule ale structurilor osoase ale sinusurilor fără a necesita agenți de contrast intravenoși. Asta le face ideale pentru identificarea unor caracteristici neobișnuite, cum ar fi concha bullosa sau celulele Haller, care ar putea cauza probleme sinuziale persistente. Partea negativă? Atunci când se folosesc setări cu doză redusă pentru a menține nivelurile de radiație scăzute, imaginile nu redau cartilajul nazal la fel de clar. Cu toate acestea, majoritatea clinicienilor consideră că această limitare merită acceptată având în vedere beneficiile unei expuneri reduse pentru pacient.
Medicii clinicieni apelează din ce în ce mai des la scanări CBCT atunci când evaluează apneea obstructivă în somn (AOS). Aceste scanări ajută la determinarea volumului căilor respiratorii și la identificarea unor probleme precum o mandibulă retrognată sau un palat moale mărit care ar putea bloca fluxul de aer. Tehnologia captează imagini detaliate în 3D în timp ce persoana respiră normal, permițând medicilor să verifice acele zone critice înguste, atât în zona superioară a gâtului, cât și în spatele nasului. Unele dezvoltări interesante au combinat imagistica CBCT cu tehnici de modelare computerizată a mișcării fluidelor. Un studiu publicat prin Springer anul trecut a arătat cum această combinație creează simulări realiste ale fluxului de aer, utilă în special pentru persoanele care suferă de probleme precum sept nazal deviat sau cornete nazale umflate care restricționează respirația corectă.
În timpul unui scanare rutinieră CBCT pentru implante dentare, medicii au observat ceva neașteptat în sinusul maxilar al unui pacient de 38 de ani, doar pe o parte. La o examinare mai atentă, au descoperit ceea ce s-a dovedit a fi un chist de retenție mucoasă. Acest tip de chisturi nu provoacă simptome și apare de fapt la între 13 și 25 la sută din populația adultă, conform diverselor studii. Imagistica CBCT este foarte bună în detectarea acestor tipuri de anomalii osoase și formări chistice. Totuși, majoritatea protocoalelor medicale recomandă implicarea unui specialist ORL dacă există o îngroșare semnificativă a mucoasei peste 3 milimetri sau dacă apar modificări vizibile de tip polipos. Această abordare colaborativă ajută la asigurarea că identificăm cazurile în care o persoană ar putea avea probleme sinusale nedetectate sau chiar creșteri potențiale care necesită atenție.
Indiferent dacă este vorba de cooperare comercială sau de schimb de experiență în industrie.
EN
Știri Populare